luni, 15 februarie 2010

Primul strat de praf...

Este stiut faptul ca majoritatea lucrurilor pe care le spunem , deci, implicit pe care la gandim sunt rezultatul numeroaselor procese de "evolutie" al oamenilor , termenul "evolutie" fiind prezentat ca parte a intregului numit societate, relatii interumane, om "zoon politokon" [ incerc doar sa va prezint ideea asa cum reiese din mintea mea, intr-o zi de Luni, 15 februarie 2010] . Nu sunt absolut convinsa ca ceea ce am spus mai sus este adevarat din punct de vedere al clarelor definitii pe care marii filosofi / pshihologi / sociologi ni le servesc si nici nu mai am pretentia sa spun ca imi mai amintesc toate lucrurile care acum un an de zile mi se pareau atat de naturale si imposibil de uitat ( 4 ani de socio uman, in care m-am bucurat de atentia celor mai bune cadre didactice) . Nu le mai stiu, imi este greu ca imi amintesc citate sau conceptii care atunci erau bine intiparite ... mi s-a sters mintea, nu mai am altceva in cap inafara de "stiinta" asta limitata - also known as - Medicina . De ce limitata? Pentru ca nu avem parte de diversitate, de colorit...este totul axat pe un singur segment. It's not hard to figure it out...
-Ce s-a intamplat azi?
-Haha, deci e clar ca scriu decat atunci cand ma "izbeste" vreo faza?!
Super, sunt asa de usor de citit...
Ce s-a intamplat? ...s-au intamplat prea multe intr-un timp atat de scurt, multe dezamagiri si regrete din care sper ca am adunat doar ce imi face mie bine ...si pe care sper sa le folosesc ca lectii -de-viata de acum inainte.
Ultimul lucru pe care as vrea sa il fac acum este sa va relatez intamplarile alea, in care sa trebuiasca sa fiu nesimtit de diplomata , astfel incat sa nu se simta nimeni..cu toate ca acele caractere sunt atat de bine definite si nu ar putea fi camuflate nici cu ajutorul namolului din junglele amazoniene...
Alt post antiteza esenta-aparenta? Dumnezeu cu mila...:)
Dar sunt recunoscatoare astazi, pentru ca mi-am gasit inspiratia intr-un loc in care mai mult ca sigur nu as fi cautat.
M-a lovit. Sincer. Eram constienta ca asta este mersul normal al lucrurilor..." crezi ceva, ajungi sa fii sigur de chestia aia, apoi ti se dau anumite hinturi care te determina sa crezi ca incepi sa cunosti si mai bine..si apoi...bang! te loveste ! te-ai inselat amarnic" . Cliseu, right ? :)
Sinteza...
Il citeam pe tipul asta, ma fermeca modul lui de-a scrie, il consideram oarecum un ciudat si un romantic-plictisitor-enervant din cauza faptului ca face poezie... Nu ma intelegeti gresit, nu am nimic cu oamenii astia ( mai degraba ii respect foarte mult pentru ca poseda capacitatea - poate asta e si problema..."acapacitatea" mea ) dar ma scot din sarite. Ii iubesc-urasc. Unde e malformatia genetica?!!? Face si poezie si fotografie , inca o data ... cum s-a intamplat asta, cine l-a facut pe el!??! Continui...poezie...fotografie...si vorbitor cursiv de franceza !!! I mean...WTF !!! Continui.....poezie, fotografie, franceza cursiv...medic rezident?!? Futu-i mama lui... si cand te gandesti ca EU ma consideram grozava...
Ideea e ca ma calmasem la gandul ca trebuie sa fie macar un defect major in compensatie cu toate atuurile astea. Mi-as fi dat viata conturandu-i imaginea : umeri lati, slab, cu toate imbinarile dintre oase proeminente de la atat nemancat ( de dragul stiintei /artei ...) , acnee severa si dioptrii cat casa.
Unde e greseala? Greseala e ca a avut grija sa posteze o serie de fotografii cu el din diferite locuri. Atunci m-a izbit. Nu, nu aveam dreptate.
Vreau sa vad defecte, vreau sa le vada toata lumea. Sa se stie ca hey....mister perfect is not that perfect after all. Cred ca din gelozie...
Poate se hraneste cu perfectiune..pana la urma...cine stie cine este omul din spatele monitorului?
Oare fata in fata ar mai fii atat de perfect? Oare as putea sa -i spun : ok..unde sunt defectele??!

...."ca stralucirea e de moment pana la primul strat de praf..."


...si e valabil pentru toate persoanele care au avut curajul sa ia contact cu lumea mea in ultima perioada...o sa am grija sa construiesc un nou zid al Berlinului la marginile ei...unul care mai mult ca sigur nu se va darama :)

Revin la credintele mele..."cine nu m-a dezamagit inca, urmeaza sa o faca"


Bullshit.

2 comentarii:

lenjerie cu staif spunea...

interesant blog...

Jorjette spunea...

Hmmm, până la urma urmei nu te-a dezamăgit nimeni, tu te-ai lăsat dezamăgită. Deci ca să o luăm aşa, undeva la mijloc se află nişte aşteptări pe care tot tu ţi le-ai creat?

Crezi că te va ajuta un nou zid? No wayy!! Mie mi-au trebuit ani buni să reuşesc eu să sparg zidul pe care îl creasem şi a fost greu..

Nimeni nu ne dezamăgeşte noi singur alegem cum să ne simţim într-un anume moment. Am cunoscut multe persoane care dacă sunt într-o situaţie grea păstrează o tristeţe sau o supărare preţ de 1 minut sau 2 şi apoi spun - dar de ce să-mi stric eu viaţa, sănătatea pentru un asemenea lucru...toate lucrurile trec şi vin. Şi toate persoanele astea spre surpriderea mea s-au menţinut tinere şi frumoase în comparaţie cu ceilalţi.

E o lecţie importantă să începem să ne vedem pe noi şi să nu dăm vina pe ceilalţi pentru felul în care ne simţim :)