Absolvire

S-a terminat si nebunia asta...au fugit sapatamanile atat de repede incat abia am reusit sa ma dezmeticesc , si uite-ma...azi...12 Iunie 2009, cu fix 10 zile inainte de Bacalaureat, panicata si stresata, cum incerc sa leg cateva cuvinte intr-o propozitie ce pare ca nu are niciun sens.
Scriu cursiv, poate asta e un semn bun ca nu ma voi pierde la examenul de Limba si Literatura Romana. Slabe sanse, revuno-ti scumpo ! Sunt la pamant si psihic si din punct de vedere al invatatului. Mi-am gresit lista prioritatilor si acum se manifesta consecintele. Timpul e scurt, limitat, inalienabil. Nu mai pot face nimic sa schimb ce are sa se intample.
Sunt de doua zile intr-o stare ciudata si melancolica, cateodata mai rabufnesc si sfarsesc in plans. Oare din cauza fapului ca s-au terminat cei mai frumosi ani ai vietii mele? Oare din cauza faptului ca ma simt nepregatita ...sau poate pentru ca maine...e 13...si pentru prima data in viata mea, nu-mi doresc sa-mi fie ziua de nastere. Nu pot, nu vreau sa mai treaca un an. Ma ingrozeste gandul ca trebuie in curand sa schimb prefixul, mi-e teama de disolutia adolescentei, de sfarsitul vacantelor, de problemele ce vor urma. Probleme reale.
Am impresia ca am dormit prea mult timp si am uitat sa ma bucur. Au zburat zile si ore in sir pe langa mine si eu doar am stat si le-am privit. Am alergat dupa o obsesie si dupa o imagine de "ce ar fi putut sa fie" si acum regret. N-o sa uit pentru ca iertarea inseamna si uitare , si eu nu sunt capabila de a uita.
Ultimele 2-3 zile au fost inecate. De lacrimi. De toata lumea.
Bal de absolvire - Ultimul clopotel - Festivitatea robelor...a fost frumos dar mult prea trist pentru ceea ce se presupune a fi sfarsitul celor mai frumosi ani.


Nu mai pot scrie momentan.




P.S....stie cineva ce o sa pice la Romana la subiectul III? :)