Emotii

Actualizare : 10 la oral Engleza...sunt o artista.

Anywayz...si azi simt nevoia de a-mi impartasi gandurile si sentimentele cu voi.
M-a intrebat la un moment dat cineva de ce scriu pe pagina asta lucruri personale si "intime" uneori. Asa ca am promis un post de asa natura incat sa il faca pe respectivul sa inteleaga ca eu detin un Jurnal Online si nicidecum un Blog, asa cum se asteptau multi. Nu va luati dupa titlul sitului..de fapt dupa "extensia" de dupa "coltudevise". Daca ar fi fost host de jurnale online si situl "cocalari" sau mai stiu eu ce...si as fi aflat inainte ( de blogspot) ...probabil acum s-ar fi numit coltudevise.cocalari.com sau ceva de genul.
In fine.
Repet. Jurnal, nu blog.
Un alt fel de jurnal..nu ca cel pe care nu il am sub perna si in care nu scriu o data pe saptamana. Intelegeti voi.
Ascultam acu' o clipa Lady Gaga - Paparazzi ( da...lately ma declar fan oficial a lu' Gaga asta, mare smecherie femeia :) ) ...si mi s-a intamplat ( cum se mai intampla uneori cand asculti vreo melodie...cu 3 minute inainte nu-ti spune nimic si peste alte 3 ...Bang ! revelatia ...) sa-mi trezeasca niste sentimente din astea Anti-Bac daca as putea sa le spun asa.
Nu, nu am niciun fetish cu "devoratorii" de vedete, cred ca e decat o urmare a evidentei oboseli psihice...si fizice pe care o "detin". In momentul asta mi s-au blocat nitel mintile pentru ca nu mai aud melodia din cauza bormasinii de deasupra....
[waiting]

...

[waiting...]
...

Asa, revenind.... mie una mi se intampla adesea sa visez cu ochii deschisi sau sa-mi fac diverse scenarii fantastice in "mintile" mele ...eventual imi pot imagina diferite situatii in care as putea fi pusa si incerc sa gasesc un mod cat mai convenabil ...si "placut " dpdv al imaginii de a face fata acelor momente. Intelegeti ceva?
Uite...acum s-a terminat melodia si ma gandesc ca daca i-as da "play" din nou...n-as mai avea aceleasi trairi ca prima data...e imposibil. Prima data..e prima data si gata. Nu?
O sa incerc sa povestesc din amintiri starile alea astfel incat sa puteti intelege relativ bine ce am avut NOI de spus.
[Ar trebui sa facem o campanie anti -stari emotionale-de bac. Pe mine una ma ucid...]
...tac tac, pac pac, niste lumini difuze..pe fond negru, blugi mulati si un top nu foarte obraznic...evident macar un "colt" de dantela , tocuri si ruj rosu, par drept,negru si lung ...(cred ca ceea ce stie o femeie sa faca foarte bine e sa inebuneasca...poate nu-i reuseste la totii tipii dar oricium...aproximativ 80% din ei sunt oricum lesinati)...ambele brate ridicate...expresia fetei nu este descifrabila..si nici sentimentele ce o "incearca" pe fiinta asta ...dar oarecum buzele i se vad intredeschise...barbia fiindu-i usor ridicata in sus...incurajand intr-un fel..o alta miscare din spatele ei care o determina sa danseze asa...
...o alta silueta, intunecata de data asta...si mai inalta decat ea..(avand in vedere ca ea poarta tocuri), ori schiteaza un dans...ori o incurajeaza pe ea mai degraba sa-i continue fanteziile psihice aparent inexistente ...o mana ii sta pe sold...si cu cealalta o cuprinde de talie...undeva sub sani prinzand-o intr-un fel de "stransori" umane...aparent de potrivesc exceptional..like they belong together ..sau mai bine spus....mainile lui sunt exact unde ar trebui ..nestingherind-o cu absolut nimic...
..oscilatii de intensitate de lumini...un laser verzui ce bate pe o arie destul de larga se misca haotic...avand grija sa "dezveleasca" doar uneori buzele-i rosii...parca doar sa ne aducem aminte ca e ea...cu toate ca sunt sigura ca nu uita nimeni...
...podeaua e umeda de la bauturi varsate..si intr-un colt..langa canapea...zac cuburi de gheata pe jumatate topite...
..ei sunt oarecum intr-un con de umbra ce este luminat uneori de razele laserului pe care il mentionam ulterior.
Oare sa fie el? sau...un el...
...daca nu v-a incantat ideea de Lady Gaga sau nu va functioneaza imaginatia pe versurile ei...puteti incerca Lenny Kravitz - You belong to me...

Momentan mi se termina imaginatia aici...o sa astept o alta melodie ca sa o pot continua...sau as putea sa va rog sa o continuati voi...si voi posta versiunea voastra...:)...

Nu stiu de ce, dar m-am tot gandit zilele astea la pagina asta si la faptul ca obisnuiam sa scriu constant. De ceva vreme incoace am cam abandonat-o in detrimentul altor activitati mai "interesante" daca as putea spune asa...
Daca regret? Uhm...nu . Nu prea mai regret nimic lately. Se intampla cum se intampla pentru ca eu am ales sa se intample asa. In fine, azi nu amd e gand sa imi aleg cuvintele si nici sa scriu intr-o forma cat mai plastica si placuta tuturor. Voi scrie azi fix cum voi simtii pe moment...cu expresiile venite pe moment. N-o sa va protejez de nicio rautate rostita :)
Dupa cum majoritatea stiti deja...de ieri, adica 22 Iunie , a inceput oficial Bacalaureatul 2009, examen sustinut de toti elevii ce au promovat 12 clase.
Structura :
22-23 Iunie - proba orala de Limba Romana
24-25 - proba orala de limba straina
26 - proba scrisa de Limba Romana
30 - Geografie /Istorie
1 Iulie - Sociologie / Logica/Psihologie/Filosofie/Economie
2 Iulie - Matematica/Sport ...nu mai stiu.


O sa scriu notele de la fiecare proba aici...
Asadar...Oral Romana : 9.5 ( o nota de 9 si una de 10 ) . Comisia 2, Sala 22, biletul 20 ( Kogalniceanu , Muntenia si Moldova). Nu am fost incantata de rezultat avand in vedere ca am stiut...ulterior am aflat ca a fost o singura nota de 10 la comisia mea...nu are nicio importanta...as fi putut lua si eu una...in fine. O sa vad cum se desfasoara restul probelor...

Am o stare proasta de ieri din momentul in care am iesit din sala...sunt foarte moale si fara vlaga.Am o stare H.I.M. ... Astept sa se termine totul pentru ca deja stresul e prea mare.

Absolvire

S-a terminat si nebunia asta...au fugit sapatamanile atat de repede incat abia am reusit sa ma dezmeticesc , si uite-ma...azi...12 Iunie 2009, cu fix 10 zile inainte de Bacalaureat, panicata si stresata, cum incerc sa leg cateva cuvinte intr-o propozitie ce pare ca nu are niciun sens.
Scriu cursiv, poate asta e un semn bun ca nu ma voi pierde la examenul de Limba si Literatura Romana. Slabe sanse, revuno-ti scumpo ! Sunt la pamant si psihic si din punct de vedere al invatatului. Mi-am gresit lista prioritatilor si acum se manifesta consecintele. Timpul e scurt, limitat, inalienabil. Nu mai pot face nimic sa schimb ce are sa se intample.
Sunt de doua zile intr-o stare ciudata si melancolica, cateodata mai rabufnesc si sfarsesc in plans. Oare din cauza fapului ca s-au terminat cei mai frumosi ani ai vietii mele? Oare din cauza faptului ca ma simt nepregatita ...sau poate pentru ca maine...e 13...si pentru prima data in viata mea, nu-mi doresc sa-mi fie ziua de nastere. Nu pot, nu vreau sa mai treaca un an. Ma ingrozeste gandul ca trebuie in curand sa schimb prefixul, mi-e teama de disolutia adolescentei, de sfarsitul vacantelor, de problemele ce vor urma. Probleme reale.
Am impresia ca am dormit prea mult timp si am uitat sa ma bucur. Au zburat zile si ore in sir pe langa mine si eu doar am stat si le-am privit. Am alergat dupa o obsesie si dupa o imagine de "ce ar fi putut sa fie" si acum regret. N-o sa uit pentru ca iertarea inseamna si uitare , si eu nu sunt capabila de a uita.
Ultimele 2-3 zile au fost inecate. De lacrimi. De toata lumea.
Bal de absolvire - Ultimul clopotel - Festivitatea robelor...a fost frumos dar mult prea trist pentru ceea ce se presupune a fi sfarsitul celor mai frumosi ani.


Nu mai pot scrie momentan.




P.S....stie cineva ce o sa pice la Romana la subiectul III? :)

Post Mortem II

A trecut ceva...pe 20 aprilie a murit si Coco... nu am altceva de spus. Acum casa e mai goala ca niciodata...

Playlist

Niste melodii care merita ascultate in caz ca v-ati plictist de muzica pe care o aveti deja in playlist...

Oceana - Cry, cry, cry
Beyonce - Halo
Shontelle - Stuck with each other
T.I. - Dead and gone
Ayo- Slow, slow
Ava Leigh - La la la
Muse - Supermassive black hole
Usher - Trading places
Roisin Murphy - If we're in love
Roisin Murphy - Primitive
Loredana - Hot
Vonda Shepard - Searching my soul
Vonda Shepard - It's in his kiss ( ma binedispune de fiecare data, don't know why...)
The Corrs - Runaway...
Smokie - Living Next Door To Alice ( oldies but goldies...)
Smokie - Have You Ever Seen the Rain
Nirvana - Rape me
Aerosmith - Janie got a gun
Kaoma - Lambada
Pussycat Dolls - Jai Ho


..o sa revin ...

Post Mortem

Nu facem decat sa ne atasam. De orice prindem. O imagine, un vis, o speranta, o alta fiinta, fie ea rationala sau nu. Nu reusim decat sa sfarsim intr-o tristite cauzata de moartea…absenta ideii de mai bine de care ne “spanzurasem”. De teama de a nu fii raniti, desconsiderati sau chiar respinsi, avem obiceiul de a ne agata de un dram de bucurie adusa din partea unei vietati; Pentru unii un caine, o pisica, o pasare sau de ce nu, necuvantatorii pesti. Ii personificam atat de mult incat ajungem sa vedem in ei, la ei diferite calitati omenesti ce suplinesc nevoia de afectiune umana. Le dam nume, ii inzestram cu obiceiuri, ii culcam in acelasi pat cu noi, pe biroul nostru, in acvariul din bucutarie. Ai nevoie …stii clar ca o sa fie acolo, negresit, nejudecandu-te pentru spusele, sau faptele tale, o sa-ti fie aproape in nestiinta lor chiar si atunci cand nefericit fiind, o sa-i respingi si pe ei.

As putea sa incep cu “ a fost odata” …sau…diferite formule pe care le veti intelege ca substituind incipitul unei povestiri. Povestirea…amintirea mea.

Am fost dintotdeuna o iubitoare de animale, iubirea intelegand-o pe parcursul celor 19 ani In diferite moduri si diverse stadii ale dezvoltarii mele. Mi-am dorit mereu un animalut …poate doar din nevoia de a fii ca ceilalti sau poate din dragoste adevarata fata de aceste fapturi care mi-au devenit pe parcurs mai mult decat animale de companie. Din pacate…am primit foarte tarziu un papagal de care m-am atasat foarte tare dar care nu a reprezentat decat un pas catre ceea ce au aveam sa numesc mai tarziu “parte din mine” . Venirea lui mi-a adus ulterior un catelus pe care , paradoxal, parintii mei l-au acceptat dar nu au putut recunoaste niciodata ca ei au fost cei care l-au iubit cel mai mult . Povestea este trista si lunga si va trebui sa o rezum la cateva randuri pentru ca nu reusesc decat sa-mi fac foarte mult rau si sa retraiesc amintiri foarte frumoasa dar dureroase. Conjunctura a fost de asa natura incat a crescut “asaltat” din diferite parti de multe personalitati si caractere. A reusit sa preia de la fiecare si calitati si defecte. A fost un fel de “oglinda” a familiei in care am refuzat sa ne recunoastem. Obisnuia , ca toti cainii de altfel, sa “absoarba” toate energiile negative ce se desfasurau in cadrul acestui grup din dorinta lui primara de a face bine…de a-si recompense stapanul pentru grija/ iubirea pe care i-o arata, pentru faptul ca are unde sa doarma si ce sa manance. Nu pot nici acum sa nu ma blamez pentru toata rautatea pe care i-am transmis-o si el a fost nevoit sa o preia, nu pot nici acum sa ma linistesc si sa-mi spun ca nu e vina mea. Am continuat sa cred asta din momentul in care…

Acum nu mai e. A plecat la fel de repede cum a venit, poate chiar mai repede, nedandu-mi sansa sa-mi iau la revedere sau sa ma impac cu gandul ca nu va mai fii aici, suport psihic si moral pentru toate nevoile mele. Imi lipseste. Am investit atat de mult in el, a fost fiinta in care am dorit si am putut sa imi pun toate sentimentele fara frica de a fii ranita sau respinsa. A tinut locul unui om, unui confident, unui prieten. Am reusit sa ma atasez de el mai mult decat de un om. Din dorinta de a face tuturor bine si de a multumi , a reusit decat sa greseasca catastrofal, iar urmarea…

Cand a plecat a luat cu el toate investiile mele sentimentale, sufletesti, spirituale, toate secretele-mi si m-a lasat goala pe dinauntru. Nu cred ca exista zi in care sa nu ma gandesc la el sau sa vad un lucru care sa-mi aminteasca de el. Nu as putea niciodata sa-l inlocuiesc sau sa-I suplinesc prezenta prin diferite activitati.

Personaj aparent absent…mai degraba invizibil dar present a fost intotdeauna papagalul care acum a ajuns la o varsta foarte inaintata pentru cei din rasa lui. Ma condemn si pentru faptul ca l-am ignorat pe el …ca am uitat ce bucurie mi-a adus cand a aparut. Uitasem ca stie sa se dea peste cap si sa faca tot felul de giumbuslucuri care obisnuiau sa ma amuze cu ani in urma. E foarte bolnav. Urmeaza sa-l pierd si pe el. Ma gandeam sa public postarea asta undeva dupa ce avea sa moara si batranul Coco dar consider ca va face mult mai mult bine acum, cand inca mai este in viata pentru ca nu vreau sa fie privita ca o postare de regret, cu dezamagiri ci mai degraba o dovada a faptului ca …stiu…suna a cliseu, nu ne dam seama de ce avem decat atunci cand pierdem lucrul ala…persoana, fiinta aceea. Multi ma vor considera mizantropa sau in multe alte feluri la care momentan nu ma pot gandi. Nu se compara “pierderea” aceasta cu pierderea unui om su durerea mea…cu durerea aceea. Nu-mi doresc sa fi stiut cum e sa pierzi pe cineva drag. Probabil asta este inca o alta menire pe care animalele o au..si anume sa ne pregateasca pentru o astfel de situatie. Am inceput sa deviez in incercarea de a ma face inteleasa cat pot de bine. Am foarte multe idei in cap si ma tem sa nu le pierd, dar pana la sfarsitul propozitiei aceasta le voi fi pierdut deja. Nu pot sa zic “ Beneficiati de ce aveti !!!” , cer o intepretare…sau o adaptare subiectiva in cazul oricaruia dintre voi. Fie ca e animal, fie ca e om sau obiect.

Ma tem ca as putea ramane si fara batranul Coco, ma tem de starea mea dupa o posibila moarte a acestuia, ma tem ca iar voi incepe sa ma invinovatesc pentru diferite situatii in care as fii putut actiona diferit sau pe care as fii putut sa le privesc in alt mod.

Cred ca mi-ar placea sa uit geamul deschis ..si usa de la colivia lui astfel incat sa se faca nevazut si sa nu stiu…sau sa fiu de fata cand isi va “lua zborul “ definitiv. As fi vrut sa pot sa-I ofer libertatea adevarata si acum regret faptul ca l-am cumparat in prima instanta. Locul lui nu e intr-o colivie nenorocita iar aripile nu ar trebui sa I se desfaca doar in anumite intervale prestabilite de timp. Noi suntem condamnati sa fim liberi iar pe ei …i-am condamnat sa fie inchisi spre distractia noastra.

Nu stiu cum sa inchei...

Next

If I were...

If I were a month, I would be June.
If I were a day of the week, I would be Friday.
If I were a time of day, I would be 21:00.
If I were a sea animal, I would be a shark.
If I were a direction, I would be straight ahead.
If I were a virtue, I would be Faith.
If I were a historical figure I would be Georgiana Cavendish, Duchess of Devonshire.

If I were a planet, I would be Earth.
If I were a liquid, I would be Water.
If I were a stone, I would be Marble.
If I were a bird, I would be a Peahen.

If I were a flower/plant, I would be a black rose.
If I were a kind of weather, I would be a summer storm.
If I were a musical instrument, I would be a piano.
If I were an emotion, I would be wonder.
If I were a sound, I would be the sound of a piano.
If I were an element, I would be fire.

If I were a song, I would be Autumn Rain.
If I were a movie, I would be Gone with the wind.
If I were a tv-series, I would be Grey's Anatomy.
If I were a book, I would be Tinerete Furata.
If I were a fictional character, I would be a vampire.

If I were a food, I would be bittersweet, yet delicious.
If I were a city, I would be New York.
If I were a taste, I would be sweet and sour.
If I were a scent, I would be obsessive.
If I were a color, I would be black.
If I were a fabric, I would be silk.

If I were a word, I would be Faith.
If I were a body part, I would be a Brain.
If I were a facial expression, I would be :|.
If I were a subject in school, I would be Philosophy.
If I were a cartoon character, I would be Cat Woman.
If I were a shape, I would be a circle.
If I were a number, I would be 13.
If I were a car, I would be indestructable.
If I were an item of clothing, I would be a pair of gloves.

1 cuvant.

First of all, mii de scuze pentru lipsa [ de aici, de idei...incluzand-o si pe cea de minte :) ]. MI-am mai revenit intre timp...o sa incerc sa recuperez.
Incep simplu si usor sa nu ma panichez si sa lipsesc iar o lunga perioada de timp...
Here it goes...

You.
Can.
Only.
Type.
One.
Word.

No.
Explanations.

1. Yourself? Blank.

2. Your boyfriend/girlfriend? Inexistent.

3. Your hair? Long.

4. Your mother? Beautiful.

5. Your father? Working.

6. Your favorite item? Iphone.

7. Your dream last night? Short.

8. Your favorite drink? Water.

9. Your dream car? M6.

10. The room you’re in? Bedroom.

11. Your ex? Sagittarius.

12. Your fear? Failure.

13. What you want to be in 10 years? Doctor.

14. Who you hung out with last night? Nobody.

15. What You’re Not? Complete.

16. Muffins? Yes.

17. One of Your Wish List Items? Rims.

18. Time? 19:33

19. The Last Thing You Did? Eat.

20. What You Are Wearing? Pants.

21. Your Favorite Weather? Sunny.

22. Your Favorite Book? Tinerete furata.

23. The Last Thing You Ate? Olives.

24. Your Life? Empty.

25. Your Mood? Blank.

26. Your body? 63.

27. What are you thinking about right now? Biology.

28. Your car? BMW.

29. What are you doing at the moment? Writing.

30. Your summer? Fabulous.

31. What color are your underwear? Black.

32. What is the weather like? Rainy.

33. When is the last time you laughed? Monday.

34. What is on your tv? Nothing.

Atat.

Acum.

Mai.

Tarziu.

Altceva.

:).

I've been better...

When you're life is going too fast off the train tracks,I can slow it down.Just when you think you're about to turn back scared you might crash...I'll be your ground.
Iar ma simt depasita zilele astea si trista si parca toata lumea face ceva astfel incat sa ma indispuna pe mine si sa ma intristeze mai tare. Tot incerc sa multumesc tot mai multe persoane si sa ma port frumos cu ele in speranta ca merita. Si sa nu le dau motive sa fie suparate...invidioase, sa nu le dau motive sa se prefaca si sa nu fie ele. Se pare ca JJ Rousseau n-avea dreptate cand zicea ca omul e bun de la natura. Nu e. Sau poate ca e, dar pentru o mult prea scurta perioada.Daca omul se naste bun sau rau si în conformitate cu acest factor îsi regleaza propriul comportament, atunci înseamna ca pornim de la ideea ca omul se naste om.
.Cand te trezesti in tot haosul asta creat de multimea de figuri date de posibilitatile materiale uiti sa mai fii bun. Si faptul ca altul are , ceva mai mult decat tine, material...dar si spiritual vorbind il face sa fie...un ipocrit, plin de fite, un "incapabil"." Si asta iti da dreptul sa-ti bati joc de el". DAR asta nu-ti da dreptul sa-ti bati joc de el ! Din cauza persoanelor de genul asta care jignesc din invidie..au aparut persoanele ca mine care si-au creat o proprie mentalitate si isi ghideaza viata dupa un principiu foarte simplu : " mi se rupe" . Pentru ca oameni ca ei vor exista in permanenta, pentru ca doar atat " |....| " ii duce si nu pot purcede catre un alt nivel...si pentru ca noi vom continua sa existam ca mentalitate doar din cauza lor.
Macar de totul s-ar rezolva cu un Algocalmin...

Un capitol incheiat, altele in pregatire...

Ma gandesc ca in ultima perioada, am incetat sa imi mai ascult gandurile. Crezand ce e decat o problema de comunicare cu ceilalti ( ei ma intreaba ce am, eu SINCER nu stiu ce sa spun ) , am ignorat-o. Acum incerc eu sa ma gandesc la orice, si nu reusesc, sau daca reusesc, uit imediat iar apoi mintea mea se albeste. Mi-e foarte usor, sa citesc, sa ascult, sa judec in tacere, sa NU-mi dau cu parerea iar apoi sa tac. Pentru ca mi-e frica sa nu ranesc pe cineva prin ceea ce zic. Mintea mea a luat-o razna, vad lucrurile foarte deformat. Vreau liniste si simt ca pot sa creez. Ceva. Orice. Imi vine sa pictez sau sa cant sau sa tai ziare si sa le lipesc dragut. Curios...cu cata usuritate reuseam sa leg inainte cateva propozitii si sa realizez un post - mai simplu sau din contra mai complex si greu de inteles- atat de greu imi e acum cand nu stiu nici macar ce vreau sa spun. Sau sa realizez. Mi-a facut rau ca n-am mai destainuit simtirile si trairile de pana acum. Ma simt coplesita de absolut tot ce inseamna existenta. Sunt putin depresiva si tematoare. NU am pic de curaj. O sa continui sa scriu, de fapt...o sa reincep , o sa reincerc sa-mi pun gandurile din nou in jurnalul asta electronic , fie ca sunt niste idiotenii , fie ca sunt idei destepte...poate intr-un sfarsit imi dau seama unde e "caramida " lipsa. Trebuie sa fac ceva si sa ma regasesc, pentru ca nu ma mai recunosc.