Sad Friday...

"Oamenii se intalnesc si se cunosc. Apoi se despart. Se despart pentru ca au facut imprudenta de a se cunoaste. Se despart, dar nu se uita."
Exista persoane cu care reufuzi sa vorbesti cand ai ocazia , sau daca nu refuzi ...pur si simplu nu se iveste acea ocazie. "Ce as putea eu sa vorbesc cu el? E de ajuns ca ne stim din vedere..inca unul din anul meu". Si mai exista si persoane a caror moarte te rascoleste atat de tare incat iti doresti sa fi vorbit cu toate persoanele pe care le-ai intalnit pana in momentul respectiv...cred ca iti demonstreaza, inca o data, efemeritatea vietii in sine, a vorbelor. Joi statea pe gardul scolii. De vineri seara...n-o sa mai apuce niciodata sa stea pe gardul ala. Sau sa trimita un SMS iubitei, sau sa se grabeasca spre curtea scolii. Ma gandesc...cum e sa iti rasune in cap de mii si mii de ori ultimele cuvinte, sau sa citesti de nenumarate ori acelasi mesaj de care nu stiai ca va fi ultimul. E grozav de greu sa nu te pui in postura lui , lasand in urma prieteni, familie...viata care abia incepuse. Si mai grozav de greu e sa te pui in locul celor apropiati.
Stiu clar ca mie imi va lipsi. Sincer...nu am vorbit niciodata. Dar imaginea o sa ramana vesnic.
Cu toate ca accept ca fiecare lucru e oranduit si toate sunt scrise sa se desfasoare intr-un anumit mod...nu pot sa nu ma intreb...de ce el? Nu doresc moartea nimanui...dar de ce nu un batran...probabil cineva mi-ar raspunde acum...ca Dumnezeu a avut nevoie de el. Nu stiu cum sa mai scriu sau ce...imi zburda mintea si nu sta o clipa locului. Nu pot sa ma concentrez...imi tot imaginez, refuz sa ma gandesc la el ca la o persoana pe care n-o s-o mai revad niciodata.Acum doua zile...era..."se despart...dar nu se uita" !