Marea miroase a Chanel...

Si casa mea a brad. Intr-adevar...pomisorul e urat si eu evident...trista ca se apropie inca un Craciun si nici anul acesta nu am avut posibilitatea de a alege eu bradul.
Imi doream unul de jumatate de metru...in schimb am primit unul de 2 m si jumatate...vroiam unul verde inchis...am unul arginitiu, vroiam unul cu crengi dese....eh...e des. Oricum, e ceea ce mi-as fi dorit daca nu primeam bradul mult visat. Total opusul. Exact ce spuneam...asa vroiam sa fie bradul daca nu mic, gras si foarte verde. Oare?
Ideea e ca...si anul acesta, bradul are o poveste. NU spusa de cei de la care tata l-a cumparat, sau spusa de tata...spusa chiar de el. Toti brazii care au "intrat" in casa mea au avut an de an...cate o poveste de spus.

"Povestea incepe in secolul al VII-lea, cand un calugar din Devonshire a venit in Germania pentru a raspandi cuvantul Domnului. Legenda spune ca s-a folosit de forma triunghiulara a bradului pentru a simboliza sfanta treime. In Europa secolului al XII-lea, cu ocazia Craciunului, bradul era atarnat de tavan cu varful in jos! Se pare ca bradul a fost decorat pentru prima data la Riga in 1510. La inceputul secolului al XVI-lea, Martin Luther a decorat bradul cu lumanari, pentru a le sugera copiilor sai sclipirea stelelor de pe cer.
Obiceiul impodobirii bradului de craciun la romani s-a suprapus peste cel al butucului de Craciun. Ritual azi disparut, dar atestat inca de la romani, butucul de Craciun, un trunchi de brad taiat (jertfit) si ars pe vatra in noaptea de 24 spre 25 decembrie, simboliza moartea si renasterea divinitatii, a zeului autohton Craciun.
Bradul de nastere
Parintii sau rudele ii daruiau nou-nascutului un brad cu care acesta se infratea. Bradul trebuia sa apere pruncul de duhurile si ursitoarele rauvoitoare. Bradul daruit nu era taiat, ci doar ales in padure, iar pe scoarta lui se incrusta numele sau insemnul familiei nou-nascutului. La fiecare aniversare a copilului, parintii si rudele veneau la brad, ii inchinau ofrande si rosteau rugaciuni. Dupa datina, tinarul lua el apoi in grija bradul, frate spiritual, neglijarea copacului echivalind cu desconsiderarea propriei persoane." [ Blogul lui Mos Craciun]

N-o sa stau acum sa va spun ce crede Bradul asta despre mine...sau despre familia mea, sau despre cum catelul meu s-a usurat pe el...
Ideea e ca...miroase a Craciun.