Marea miroase a Chanel...

Si casa mea a brad. Intr-adevar...pomisorul e urat si eu evident...trista ca se apropie inca un Craciun si nici anul acesta nu am avut posibilitatea de a alege eu bradul.
Imi doream unul de jumatate de metru...in schimb am primit unul de 2 m si jumatate...vroiam unul verde inchis...am unul arginitiu, vroiam unul cu crengi dese....eh...e des. Oricum, e ceea ce mi-as fi dorit daca nu primeam bradul mult visat. Total opusul. Exact ce spuneam...asa vroiam sa fie bradul daca nu mic, gras si foarte verde. Oare?
Ideea e ca...si anul acesta, bradul are o poveste. NU spusa de cei de la care tata l-a cumparat, sau spusa de tata...spusa chiar de el. Toti brazii care au "intrat" in casa mea au avut an de an...cate o poveste de spus.

"Povestea incepe in secolul al VII-lea, cand un calugar din Devonshire a venit in Germania pentru a raspandi cuvantul Domnului. Legenda spune ca s-a folosit de forma triunghiulara a bradului pentru a simboliza sfanta treime. In Europa secolului al XII-lea, cu ocazia Craciunului, bradul era atarnat de tavan cu varful in jos! Se pare ca bradul a fost decorat pentru prima data la Riga in 1510. La inceputul secolului al XVI-lea, Martin Luther a decorat bradul cu lumanari, pentru a le sugera copiilor sai sclipirea stelelor de pe cer.
Obiceiul impodobirii bradului de craciun la romani s-a suprapus peste cel al butucului de Craciun. Ritual azi disparut, dar atestat inca de la romani, butucul de Craciun, un trunchi de brad taiat (jertfit) si ars pe vatra in noaptea de 24 spre 25 decembrie, simboliza moartea si renasterea divinitatii, a zeului autohton Craciun.
Bradul de nastere
Parintii sau rudele ii daruiau nou-nascutului un brad cu care acesta se infratea. Bradul trebuia sa apere pruncul de duhurile si ursitoarele rauvoitoare. Bradul daruit nu era taiat, ci doar ales in padure, iar pe scoarta lui se incrusta numele sau insemnul familiei nou-nascutului. La fiecare aniversare a copilului, parintii si rudele veneau la brad, ii inchinau ofrande si rosteau rugaciuni. Dupa datina, tinarul lua el apoi in grija bradul, frate spiritual, neglijarea copacului echivalind cu desconsiderarea propriei persoane." [ Blogul lui Mos Craciun]

N-o sa stau acum sa va spun ce crede Bradul asta despre mine...sau despre familia mea, sau despre cum catelul meu s-a usurat pe el...
Ideea e ca...miroase a Craciun.

Pan' la luna, si pan' la stele as zbura...

Un sfat: dati drumul piesei de dedesubt inainte sa va apucati sa cititi. Multumesc.

Stiu ca pare ciudat mai ales ca ulimul post a fost exact cu versurile melodiei...dar, e pusa pe repeat de 3 zile-ncoace. Starea se trage de ieri. De cand ningea. Si eu ...evident fiind sarcastica in legatura cu frumusetea de afara ...am uitat sa ma bucur. Ma bucur acum, inca mai e zapada...pentru mine.
Mi s-a facut un dor de nebun de acasa. De Brasov. As vrea sa va introduc in starea mea...pentru ca nu stiu cum sa scriu.
Mi-e dor de geamul din baie prin care vad o particica din Brasov, si de podelele de marmura inghetate si cu imprimeu de sah. Alb. Negru. Alb.Negru.
Numai eu stiu cate nopti am petrecut incercand sa numar partratelele din bucatarie. Si numai eu stiu de cate ori am adormit la 7 dimineata tot incercand. Alb. Negru.
Amintiri de acolo. Resentimente. Remuscari. Plansete. Sms-uri pierdute... toate le simt acum, si nu atunci. Asta e...cu totii ne maturizam. Doar ca ...unii dintre noi mai tarziu. Nu stiu...as vrea sa fie iar iarna trecuta. As vrea sa fie toate iernile trecute.
In fiecare Decembrie cad in depresie. Si inca tresar la vazul unor...aaaah, vreau pe partie. Sa cobor...si sa treaca viata si timpul pe langa mine, sa pot sa fiu eu , cu mine, cu gandurile mele...si poate atunci sa-mi dau seama ca nu-s niciun vrajitor si viata o data dusa...is not coming back.Nu o pot aduce eu inapoi. Si totul acum...e asa cum ar trebui sa fie. Sau cum vrem noi sa fie. Daca e sa fie...o sa fie. Daca nu....sunt oricum fericita.
Revenind la Brasov. O sa plec acasa...la sfarsitul lunii...pe 27. Vreau sa pierd o noapte prin oras. Sa ma plimb si sa nu mai am timp sa ma gandesc la mine :) . Un paradox...cateva randuri mai devreme...vroiam sa...
Nu stiti cat de frumos e Brasovul noaptea, cand sunt foarte putini oameni pe strada, si cu toate ca e frig afara...iti este foarte cald...emana iubire. Imi place Sibiul ziua...si la apus...si Brasovul noaptea...si dimineata devreme. Fac parte din viata mea. Mi-ar placea sa inceapa sa ninga...sa ajung la Bradul din centru si sa pot sa ma reindragostesc de aparatul foto. Sa ma plimb ore-n sir...sa ajung acasa. Sa scartaie usa de la intrare, inauntru sa fie cald. Sa privesc inca o data orasul prin geamul de la baie...si sa incep sa numar. Inca o data. Alb...Negru...alb...negru.