Scena mortii

Stateam cu mainile in jurul capului si curios...eram relaxata, un zambet mi-era incadrat de figura ovala a fetei, un zambet bland si ochii-mi presupun ca aveau o sclipire. Era soare si ardea, simteam cu imi ia pielea foc dar era asa liniste, sfarsitul primaverii. O silueta statea langa geamul meu si concomitent...vorbea si scria o amenda.De fapt...era socata si speriat, albise la fata. La ce bun amenda?La ce bun amenda acum? De parca banii dati ar aduce inapoi o viata, doua...trei. Pe fundal se auzea venind... din ce in ce mai tare, cu un zgomot asurzitor, o ambulanta. E superb cum pot desena toate astea in minte fara ca eu sa-mi ridic privirea din pamant...fara sa iar mainile din jurul capului. Dintr-o polemica indelungata, singurele cuvinte pe care le-am auzit..au fost... : "Sunteti constienta de ceea ce..." Apoi mi-am intors privirea...pe scaunul din dreapta, langa mine, zacea el. Era mort...de-a binelea.

O rafala de vant, zgomote pe fundal si o lumina orbitoare, sunt linistita si impacata cu gandul...cu mine.Pasesc afara...ziaristi, televiziunea...o sumedenie de reporteri se calca in picioare incercand sa ajunga la mine si cateva femei care plang. Negrul masinii mele era acum rosu, rosu sangeriu. Am pus mana pe aparat si am fotografiat capodopera. Scena mortii.