luni, 2 aprilie 2007

Drumul spre...


E vorba de ziua aceea din viata tuturor care vine, fie ca vrei...fie ca nu, mai devreme sau mai tarziu...Si nu tine cont de faptul ca ai doar 17 ani ...sau esti deja la varsta a III-a.Si nu ii pasa...Si chiar nu conteaza ! Se intampla intr-o simpla zi de luni, in curtea unui liceu din Capitala. Ea paseste in curte, se indreapta spre sala de sport. El, in bratele altcuiva...o priveste o clipa si apoi isi muta privirea in pamant. Il vede si cade. Literalmente. Capul i se izbeste de asfalt. O minge de basket aluneca in gol, zeci de umbre alearga spre ea. Era cunoscuta. El pleaca de langa noua iubire si o ridica de pe astfalt, degeaba...ea nu schiteaza niciun gest. E alba. Noua prietena nu mai reuseste sa-si joace rolul si...ramane indiferenta in departare. El vede...dar e preocupat de faptul ca nu mai respira...respir. Sunetul ambulantei se aude...si masina parcheaza in curtea liceului. A trecut de mult de ora de intrare in clase...nu s-a mai sunat. O pun pe targa...masca de oxigen pe fata, nu mai este timp ca ea sa fie dusa la spital...nu respira. Un sunet acut si pe monitor apare o dunga continua...incercare de resuscitare. Toti sunt inghetati, un planset se aude in departare..prietena ei. Medicii roaga sa se urce cineva in spate ...langa ...actualul cadavrul . Cineva se prezinta..."Sunt iubitul ei" . Usile ambulantei se inchid. Se sfarseste o relatie trecatoare. Lui ..pare ca nu ii pasa. Ajunsi la spital...este pusa pe un pat , el nu accepta ca ea sa fie scoasa de la monitor...si ii tine in continuare masa de oxigen pe fata. In zadar. O tine de mana pentru ultima data , mana rece acum si fara putere de a raspunde la loc cu aceiasi iubire peste care el spera sa treaca. Sfarsitul sentimentelor, no tears from now...S-a terminat...de-a binelea acum. Ea paseste pe drumul spre...lumina, dar inima ii va ramane intotdeauna la el ... te iubeste.

Un comentariu:

Oanza spunea...

E terifiant cum am putut sa desenez cu mintea fiecare scena..